Cum zice și titlul m-am mutat pe wordpress www.sakunanohana.wordpress.com. E destul de greu să renunț la blogul asta, are aproape 3 ani, dar cred că avea nevoie de o schimbare. Wordpress oferă mai multe posibilități.
Acest blog nu o să fie șters,dar nu o să mai apară nimic nou.Toate postările vor fi pe blogul nou.
Sper să ne vedem și pe noua platformă. O zi faină!
luni, 25 iulie 2011
vineri, 15 iulie 2011
marți, 12 iulie 2011
Lacul Roșu (2008)
Răscolind printre cd-urile cu fotografii, am dat peste fotografiile din tabara în care am fost în 2008 la Oglinzi, Jud Neamț. Timp de o săptămână am vizitat mânăstirile,casa lui Ion Creangă din Humulești, Piatra Neamț, Iași și nu în ultimul rând Cheile Bicazului și Lacul Roșu. O să mă axez pe cel din urmă.
Îmi amintesc destul de vag drumul până acolo, știu doar că a fost destul de lung. Lacul m-a impresionat la prima vedere, mai ales cu buștenii plutitori. Am facut multe poze încercând să-i surprind frumusețea din cât mai multe unghiuri, m-am plimbat de-a lungul lui și am încercat chiar să arunc o privire din stufăriș.
Îmi aduc aminte perfect momentul când am mers pe un buștean umed din stufăriș pentru a face niște fotografii mai interesante și după 2-3 cadre am căzut în apă și nu era deloc mică,chiar dacă eram la mal. Din fericire am reușit să mă agăt de stuf și m-am ridicat singură. Nebunia asta m-a costat 2 acumulatori buni,dar din fericire n-am scăpat și camera(pe atunci o compactă Canon A460) așa că am rămas cu fotografiile.
Am realizat după aceea când stăteam să mă usuc că nu am fost singura nebună, erau fotografi care se urcaseră sus pe stânci sau intrau de-a dreptul în apă pentru câteva cadre bune.
Acum mi se pare așa de amuzant momentul!
Vă recomand Lacul Roșu pentru peisaj, lacul este înconjurat de pădure, iar în depărtare se văd munții, pentru o plimbare cu barca,e destul de complicat pentru că sunt bușteni peste tot și te poți răsturna dacă nu te pricepi să mânuiești barca,dar oricum este o experiență frumoasă și nu în ultimul rând pentru atmosferă și aer. Cred totuși că este mai frumos când nu este aglomerat, poți să stai să admiri peisajul și să asculți păsările și poate chiar și broaștele, eu nu am văzut, dar sigur sunt pe acolo.
Îmi amintesc destul de vag drumul până acolo, știu doar că a fost destul de lung. Lacul m-a impresionat la prima vedere, mai ales cu buștenii plutitori. Am facut multe poze încercând să-i surprind frumusețea din cât mai multe unghiuri, m-am plimbat de-a lungul lui și am încercat chiar să arunc o privire din stufăriș.
Îmi aduc aminte perfect momentul când am mers pe un buștean umed din stufăriș pentru a face niște fotografii mai interesante și după 2-3 cadre am căzut în apă și nu era deloc mică,chiar dacă eram la mal. Din fericire am reușit să mă agăt de stuf și m-am ridicat singură. Nebunia asta m-a costat 2 acumulatori buni,dar din fericire n-am scăpat și camera(pe atunci o compactă Canon A460) așa că am rămas cu fotografiile.
Am realizat după aceea când stăteam să mă usuc că nu am fost singura nebună, erau fotografi care se urcaseră sus pe stânci sau intrau de-a dreptul în apă pentru câteva cadre bune.
Acum mi se pare așa de amuzant momentul!
Vă recomand Lacul Roșu pentru peisaj, lacul este înconjurat de pădure, iar în depărtare se văd munții, pentru o plimbare cu barca,e destul de complicat pentru că sunt bușteni peste tot și te poți răsturna dacă nu te pricepi să mânuiești barca,dar oricum este o experiență frumoasă și nu în ultimul rând pentru atmosferă și aer. Cred totuși că este mai frumos când nu este aglomerat, poți să stai să admiri peisajul și să asculți păsările și poate chiar și broaștele, eu nu am văzut, dar sigur sunt pe acolo.
duminică, 10 iulie 2011
marți, 7 iunie 2011
luni, 16 mai 2011
Echitație la Călata,Sâncraiu
Ferma de la Călata este o minunăție a naturii, înconjurată de munți și văi pe care pasc liberi aproximativ 24 de cai. Nu este o fermă oarecare unde te lasă să călărești doar în padoc, ci după 10-15 minute de instruire poți pleca pe dealuri alături de instructor,dar stârnindu-ți singur calul. Calul meu a fost Monți care era cel mai tânăr dintre cei pregătiți,are doar 6 ani.La început nu prea ne-am înțeles,dar apoi ne-am împrietenit și a fost foarte ascultător.Tropi a fost considerat la început cel mai nărăvaș,dar apoi s-a dovedit a fi cel mai leneș.
Printre caii adulți se află și câțiva mânji,dintre care unul are doar 2 zile,cel de deasupra.
TROPI
MONȚI
JIRO
Pentru mai mult informații și contact Link
duminică, 8 mai 2011
Três dias de vida
A única vermelha tulipa que eu teve em meu jardim. Eu quis tirar fotos da evolução da tulipa mas depois de três dias meu cão rompeu-a.
Meu primeiro "artigo" em português, espero que gostem!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)