Îmi amintesc destul de vag drumul până acolo, știu doar că a fost destul de lung. Lacul m-a impresionat la prima vedere, mai ales cu buștenii plutitori. Am facut multe poze încercând să-i surprind frumusețea din cât mai multe unghiuri, m-am plimbat de-a lungul lui și am încercat chiar să arunc o privire din stufăriș.
Îmi aduc aminte perfect momentul când am mers pe un buștean umed din stufăriș pentru a face niște fotografii mai interesante și după 2-3 cadre am căzut în apă și nu era deloc mică,chiar dacă eram la mal. Din fericire am reușit să mă agăt de stuf și m-am ridicat singură. Nebunia asta m-a costat 2 acumulatori buni,dar din fericire n-am scăpat și camera(pe atunci o compactă Canon A460) așa că am rămas cu fotografiile.
Am realizat după aceea când stăteam să mă usuc că nu am fost singura nebună, erau fotografi care se urcaseră sus pe stânci sau intrau de-a dreptul în apă pentru câteva cadre bune.
Acum mi se pare așa de amuzant momentul!
Vă recomand Lacul Roșu pentru peisaj, lacul este înconjurat de pădure, iar în depărtare se văd munții, pentru o plimbare cu barca,e destul de complicat pentru că sunt bușteni peste tot și te poți răsturna dacă nu te pricepi să mânuiești barca,dar oricum este o experiență frumoasă și nu în ultimul rând pentru atmosferă și aer. Cred totuși că este mai frumos când nu este aglomerat, poți să stai să admiri peisajul și să asculți păsările și poate chiar și broaștele, eu nu am văzut, dar sigur sunt pe acolo.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu